new passion

Kinbaku is the word for "erotic bondage" or Kinbaku which literally means "the beauty of tight bondage". Kinbaku (also Sokubaku) is a Japanese style of sexual bondage or BDSM which involves tying up the bottom using simple yet visually intricate patterns, usually with several pieces of thin rope usually hemp or jute (generally 6 mm or 8 mm in diameter).

The word Shibari came into common use in the West at some point in the 1990s to describe the bondage art Kinbaku. Shibari is a Japanese word that literally means "to tie" or "to bind". It is used in Japan to describe the artful use of twine to tie objects or packages.

From Wikipedia, the free encyclopedia

Paul Eluard despre Gala

"Noaptea trecută, în cameră, era o fâşie mare de lună şi te-am văzut, chiar te-am văzut, goală toată, cu picioarele desfăcute, prinsă de doi bărbaţi, în gură şi în sex. Şi erai brunetă şi foarte frumoasă. Chiar şi acum, la această amintire, visez că eşti pentru mine încarnarea iubirii, încarnarea cea mai intensă a dorinţei şi a plăcerii erotice."

Jean-Louis Gaillemin, Dali. Marele Paranoic

Exista o femeie

Exista o femeie. Ma iubeste. Numai ca trebuie sa-mi astept randul.

Exista o femeie. Ma uraste. Ma vrea. Ma suna tot timpul.

Exista o femeie. Ma uraste. Oare asta nu inseamna ca, de fapt, eu o urasc?

Exista o femeie. Ma iubeste. Ma iubeste din ce in ce mai putin si ma doreste din ce in ce mai mult.

Ar fi si ceva bun daca n-ar axista gandurile astea obscure despre tot, ci numai carne si oase si tendoane, nu-i asa? Ea nu despre asta vorbeste, ci despre inevitabil, ca totul e oarecum oniric, ceea ce-i mai rau decat plictisul, cotidianul, cliseul.

O femeie

Peter Esterházy nu este un alt cîntăreţ al iubirii, deşi ar putea fi, nici spectator al decăderii sau comentatorul subiectiv al evenimentelor măreţe. Scrie despre o femeie sau mai multe, dar îl suspectez că se amuză teribil în acest experiment. Poţi să consideri romanul „ca şi cum”, la indicaţia copertei a patra: ca şi cum ar fi o carte despre oameni şi iubirile lor, ca şi cum ar fi 97 de versuri descriind o femeie sau mai multe, ca şi cum ar alătura scene naive, scene fără sens imediat, scene absurd-comice şi scene triviale. Să îl citeşti ca pe un alt roman sentimental şi obscen.

A doua cale ar fi lectura „pur şi simplu”, să citeşti 97 de texte scurte care încep cu „Există o femeie. Mă iubeşte/Mă urăşte” într-o monotonie exasperantă, dar nu lipsită de farmecul unui etcetera exploziv sau al unui „Există un bărbat”; să numeri femeile existente, ajungînd la patru sau cinci, portrete în fragment; să te bucuri de jocurile de-a textul şi de-a identitatea, de personajele anonime, solubile; să te bucuri de o sardonică detronare a termenilor precum „universul romanului” şi „entitatea feminină”.

Oricare ar fi varianta de lectură, romanul O femeie mai arată un lucru important, pe lîngă evaluările ironice ale firii omeneşti: că scriitorul îşi oferă singur libertatea, iar talentul şi luciditatea sunt singurele sale limite. Peter Esterházy scrie într-un spaţiu strîmt, aşa cum e cartea asta, cu reveniri, monotonii, totuşi nu dă nici un moment impresia că s-ar ocupa de fapte minore şi că s-ar lua în serios în acelaşi timp.

reading group

Dear all,
our next meeting is on Thursday June 18th, at 7.30 - as usual in 328. We are reading Henry Miller's Tropic of Cancer.
See you then,
C.

Anais Nin şi Henry Miller

"Anais, vreau să te am. Doresc să te dezbrac, să te vulgarizez puţin. Trebuie să te posed", spunea Henry Miller, îndrăgostindu-se cu patimă de Anais Nin. O halucinantă poveste de dragoste, marcată de zbucium şi pătată de incest, idila dintre Anais Nin şi Henry Miller depăşeşte limitele literaturii.

Se spune că a iubi un artist îţi cere nesfârşită răbdare şi multe sacrificii. Ei bine, Anais Nin şi Henry Miller au demonstrat contrariul. Au arătat că n-au nevoie să renunţe la viaţa cotidiană pentru a se iubi tumultos, carnal, cu patimă. Anais a rămas lângă soţul ei, Hugo, pe toată durata idilei cu Henry. Nu era dispusă să renunţe la o viaţă burgheză, unde statutul social îi permitea să fie cât de excentrică poftea şi unde era adorată ca soţie.

Şi totuşi, un geniu este predestinat să trăiască în zbucium. Şi aşa a şi trăit Anais alături de Henry. O iubire dramatică, plină de fervoare, murdară, incestuoasă, în care ambii parteneri se declară predaţi în faţa luptei, dar nu lasă niciun moment garda jos.

Pentru Henry iubirea lui Anais este preţul succesului - "Ea a fost şi mai este încă pentru mine cel mai impunător om pe care-l cunosc. Ei îi datorez totul".

Aventura celor doi avea să dureze un an întreg, o perioadă de pasiune minunată, în care Henry i-a scris lui Anais 900 de scrisori fierbinţi. Pe lângă acestea, în perioada iubirii înflăcărate dintre ei, Henry Miller şi-a încheiat romanul "Tropicul Cancerului", care avea să îi aducă ulterior faima mondială.

Curând povestea lor de dragoste s-a încheiat. Henry visa la o existenţă comună, de o sărăcie romantică în doi. Anais, însă, nu a fost dispusă nicio secundă să-şi părăsească soţul bogat sau viaţa comfortabilă. În afară de extazul pe care-l primea de la Henry, Anais îşi dorea stabilitate, linişte, onestitate. Au rămas, totuşi, prieteni buni. Şi-au trimis scrisori mult timp, dar războiul i-a despărţit definitiv. Asfel se împlinea ceea ce Anais scrisese, în jurnalul ei intim, la doar câteva zile după ce se cunoscuseră: "Henry este pentru totdeauna în fiinţa mea, chiar în timp ce eu aştept atât de înţeleaptă sfârşitul iubirii noastre. Henry va face mulţi ani parte din viaţa mea, chiar dacă doar câteva luni îmi va fi iubit".

Tropic of Capricorn

Can't decide which I like best,you?

Henry Miller: „Scriu obscen, nu pornografic“

Cărţile lui Miller sunt un adevărat caleidoscop uman: scrise la persoana întâi, ele relatează, parţial autobiografic, nenumărate aventuri, întâlniri cu cele mai diferite tipuri de oameni - cocote, dansatoare, medici, detectivi sau nebuni -, poveşti care sfidează adesea pudibonzii. Pentru toate aceste tipuri, naratorul dovedeşte toleranţă, umor şi înţelegere, în contrast cu prima reacţie pe care o produce constant acestora: dispreţ sau iritare, situaţie-şablon în volumul „Tropicul Cancerului“. În cele din urmă, naratorul sfârşeşte prin a cuceri şi cele mai sceptice sau mai convenţionale caractere, graţie unei sincerităţi nu de puţine ori amuzante şi a stilului de viaţă dezlânat, dar autentic şi plin de tonus.

Nenumăratele aventuri cu cele mai variate tipuri de femei, prostituate, minore, muncitoare, dansatoare, intelectuale etc., sunt relatate cu nonşalanţă şi adesea cu o frecvenţă şi cu un limbaj pentru care cărţile sale au fost interzise în America mult timp, fiind taxate de nu puţini critici drept pornografice.

Însă Miller prostesta amuzat faţă de eticheta pusă cărţilor sale: „Pornografia mi se pare să te învârţi în cerc, nu are nici o legătură cu realitatea, în timp ce volumele mele sunt obscene. Pentru mine, obscenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate şi nu să o ascund ipocrit“. Cu atât mai mult cu cât, mărturisea într-un interviu scriitorul, „am avut o viaţă sexuală foarte bogată, nu văd de ce aş evita-o în cărţile mele“.

Citesc Acum

Middlesex este, la baza, povestea unui hermafrodit american. Cal(liope) Stephanides, naratorul si protagonistul romanului, sufera de o anomalie genetica rara denumita sindromul deficitului de 5-alfa-reductaza. Depasind criza declansata la paisprezece ani, o data cu descoperirea adevaratei sale identitati sexuale, Cal decide sa evite procedurile chirurgicale de schimbare a sexului si sa ramina o persoana cu sex "de mijloc."

Dar majoritatea actiunii din roman se petrece inainte de nasterea lui Cal, urmarind traiectoria in spatiu si timp a familiei de greci americani Stephanides care, pe parcursul a trei generatii, emigreaza dintr-un satuc micut de pe versantul muntelui Olimp din Asia Mica in Detroitul din vremea Prohibitiei, fiind martori ai zilelor sale de glorie din perioada "Motor City" si ai luptelor de emancipare rasiala din 1967, pentru a ajunge, in cele din urma, in suburbia linistita Grosse Pointe, pe bulevardul Middlesex. Astfel, cronica de familie a emigrarii si asimilarii devine un roman social despre Detroit, probabil cel mai simbolic dintre orasele americane.
Simburele romanului, dupa cum il vede insusi autorul, este "portretul unui intersexual, vazut dinauntru". In jurul acestuia se tese povestea de familie si, in cele din urma, povestea istorica. In Middlesex, povestea unei metamorfoze, ideea centrala este reinventarea identitatii, pe mai multe nivele: grecii devin americani, femeia devine barbat

Un roman nebunesc, minunat - vi se taie picioarele citindu-l !
Jonathan Franzen, autorul bestseller-ului Corectii

O carte socanta, fara precendent - povestea descendentului unor emigranti care isi gaseste in cele de urma dragostea dupa ce toata viata s-a simtit monstru.
San Francisco Chronicle

De-a lungul a trei generatii si doua continente, Middlesex porneste din portul Smirna pentru a ajunge p strazile crimei din Detroit, intersectand evenimente istorice si destine personale. Inca odata, Eugenides se dovedeste nu doar o voce unica in literatura contemporana, dar si un fin cunoscator al sufletului uman
Library Journal

Middlesex este un roman tumultuos, tragicomic, despre identitati false si secrete de familie. Eugenides arunca o privire panoramica asupra Americii secolului XX. Dar forta incredibila a acestei carti rezida in maiestria cu care autorul reda latura emotionala a personajelor sale, in sondarea plina de nuante a vietii lor interioare.


Voi citi cat de curand:

Naratorul colectiv al romanului Sinuciderea fecioarelor spune povestea unor barbati ale caror vieti au fost schimbate pentru totdeauna de obsesia lor violenta pentru cele cinci surori Lisbon: inteligenta Therese, pretentioasa Mary, ascetica Bonnie, libertina Lux si palida, neprihanita Cecilia, a carei spectaculoasa moarte deschide „anul sinuciderilor“.

Jeffrey Eugenides creeaza un portret viu si captivant al tineretii si al inocentei disparute. El il transpune pe cititor in trecut, pe strazile marginite de ulmi ale Americii clasei mijlocii, reinviind imaginile, mirosurile si senzatiile curtilor din spatele caselor si ale scolilor, pline de vraja si de mister. O poveste despre iubire si pierdere, despre sex si sinucidere, despre amintire si imaginatie, pe care nici un cititor nu o va uita usor.

Un roman impresionant, poetic si insolit. Prin stilul incantatoriu si prin atractia fata de tragedia adolescentei, Sinuciderea fecioarelor se insinueaza in mintile noastre cu o forta surprinzatoare.

Sinuciderea fecioarelor, romanul sau de debut, scris cu opt ani inainte de Middlesex, anunta inca de pe atunci un scriitor care nu va trece neobservat. Este o poveste despre adolescenta, dragoste, sex si sinucidere pe care nu o veti uita usor. Asa cum nu a uitat-o, de-a lungul anilor, o gasca de baieti din suburbiile Detroitului, care o nareaza colectiv, precum un cor antic. Amintirile, puse cap la cap, recompun istoria tragica a celor cinci fete ale familiei Lisbon care hotarasc sa-si puna capat zilelor. Incapabili sa inteleaga gestul lor, baietii cresc cu obsesia acestei drame petrecute sub ochii lor, pe care nu au fost capabili sa o prevada nici o secunda si pe care o transforma intr-un adevarat mit, caruia incearca sa-i gaseasca intelesul. Dar daca toata aceasta intimplare macabra nu are nici un sens ascuns?”

PROMOŢII 10% 15% 20%

Pentru scepticii purii - o revelaţie: De ce iubim femeile? a lui Mircea Cărtărescu; pentru romanticii incurabili - un şoc: Dragostea durează trei ani de Frédéric Beigbeder; pentru cei inţelepti - o confirmare: Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire cu Aurora Liiceanu şi Alice Nastase. Şi pentru toţi aceştia şi mulţi, mulţi alţii - o sugestie: Noaptea sexuală a lui Pascal Quignard.

Nabokov's final literary striptease

By Stephen Smith
Newsnight Culture Correspondent

In an exclusive interview, the son of novelist Vladimir Nabokov tells Newsnight why he is defying his father's wishes to posthumously publish the controversial writer's final novel.

After the death of the notorious libertine Lord Byron, who was mad, bad and dangerous to know, his memoirs were thrown into the fire at the offices of his publishers John Murray in Edinburgh, in 1824.

The poet's literary executors decided to destroy Byron's journals in order to protect his reputation.

Byron's short but eventful life had taken him to Switzerland, among other places, and his Prisoner of Chillon was inspired by the brooding medieval castle of the same name on Lake Geneva.

A hundred and fifty years or so after Byron's death, another writer associated with sexual controversy passed away on the banks of the lake, posing a conundrum to his own executors.

He was Vladimir Nabokov, author of the brilliant but scandalous Lolita (1955), a blackly comic account of middle-aged Humbert Humbert's infatuation with a 12-year-old girl.

At the time of his death in 1977, Nabokov was working on another novel, said to deal with some of the same challenging if uncomfortable themes.

Last wish

The novelist Kingsley Amis, reviewing Lolita, had written mischievously, "Where's all the sex, then?"


My father told me what his most important books were. He named Laura as one of them. One doesn't name a book one intends to destroy.
Dmitri Nabokov

It was rumoured that "all the sex" was in this last book.

Nabokov made his wife Vera promise him on his deathbed that the manuscript would go the same way as Byron's diaries.

The book never appeared, and the world was entitled to think that it had read the entire corpus of the dazzling stylist.

But Vera Nabokov never fulfilled her husband's last wish. She agonised about what to do with the incomplete novel, while it gathered dust in the vaults of a Swiss bank.

She could not bring herself to commit the manuscript to the flames. On her own death, the burden passed to the Nabokovs' only child, Dmitri.

A man who has combined the careers of opera singer and racing driver, Dmitri was also a respected and assiduous translator and editor of his father's works.

But it seems he could no more resolve the dilemma of Nabokov's last book than could his mother.

Subject of speculation

Over the years, and particularly since the advent of the internet, the fate of the novel has been much debated by Nabokov readers and academics.

With something of his father's talent for creating a stir, Dmitri has given the impression that he was prepared to see the book disappear for good, only to leave others with a strong sense that publication was in the offing.

Vladimir Nabokov
Vladimir Nabokov's final, incomplete novel is to be published in 2009.

The affair of Nabokov's last book has become a kind of literary striptease, with tantalising glimpses of this sensation flitting into public view. Its title was said to be The Original of Laura.

A scholarly journal devoted to Nabokov studies ran a competition inviting readers to submit prose in the style of the author.

Of the five entries published by the magazine, two were said to be by Nabokov himself, unpublished fragments of Laura.

Its plot apparently concerns a portly academic called Philip Wild, and Flora, his much slimmer, "wildly promiscuous" wife.

Flora catches Wild's eye because of her resemblance to a young woman he had once been in love with. Wild is preoccupied by his own mortality, and resolves to obliterate himself from the toes upward, through the power of meditation.

Death, be it ever so unlikely, is a theme of the book, as it is in so much of Nabokov.

All the principal characters in Lolita are dead by the time Humbert tells his tale, Humbert included.

Some biographers have traced this fascination to the hapless end of Nabokov's own father, a Russian noblemen and politician, killed by a bullet meant for someone else with whom he happened to be sharing a platform at the time.

Finally, at the age of 73, Dmitri Nabokov has said that his father's last book will be spared the bonfire. Indeed, it will be published next year in what is likely to be the literary event of 2009.

Dmitri and Vladimir Nabokov
Dmitri Nabokov pictured with his father, Vladimir, in 1961.

Newsnight went to meet Dmitri at his house in Montreux, where he talked for the first time in a television interview about what led him at last to his decision.

"My father told me what his most important books were. He named Laura as one of them. One doesn't name a book one intends to destroy."

Of his father's last wish, Dmitri said: "He would have reacted in a sober and less dramatic way if he didn't see death staring him in the face. He certainly would not have wanted it destroyed. He would have finished it."

Dividing opinions


It's perfectly straightforward. Nabokov wanted it burnt, so burn it.
Tom Stoppard

With all due ceremony, a white-gloved attendant shimmered into Dmitri's sitting room, bearing the book from the vaults. It consisted of a grey wallet containing dozens of hand-written index cards.

It was Nabokov's practice, having conceived of a novel in his head, to plot it out on cards in longhand, before producing finished pages.

Because of Dmitri's unsleeping filial protectiveness, not to mention the terms of his publishing deal, we were not allowed to read the masterpiece through, let alone film it to anything like its full extent.

The book will be published unfinished, just as the master left it.

The literary world is in two minds about it.

John Banville, winner of the Booker prize, worries that it might compare unfavourably to Nabokov's greatest achievements. But he told us it is as fascinating and compelling as unpublished work by Joyce or Beckett would be.

Tom Stoppard says: "It's perfectly straightforward. Nabokov wanted it burnt, so burn it."

Scholars note that Nabokov had form in this area, once wishing to see a match applied to a novella of his called The Enchanter, ironically a kind of prequel to Lolita.

Perhaps it is true that his final work is even more scandalising than the earlier book, that it has "all the sex" in it.

The last of the veils hasn't quite slipped from Laura yet.

http://news.bbc.co.uk/1/hi/programmes/newsnight/7736449.stm

Dependente De Sex Sau Amante

Căutarea plăcerii este axa în jurul căreia s-a rotit de-a lungul timpului istoria fiinţei umane, dar în ce măsură este dependentă de sex o femeie care dă frâu liber propriului libido?

Elisabeta I a Marii Britanii, Erzsébet Báthory, Ecaterina cea Mare, Pauline Bonaparte, George Sand, Lola Montes, Contesa de Castiglione, Sarah Bernhardt, Colette, Natalie Barney, Mata Hari, Isadora Duncan, Alma Mahler, Virginia Woolf, Simone de Beauvoir, Anaïs Nin, Joan Crawford, Josephine Baker, Edith Piaf sau Janis Joplin, femei care au trăit pentru şi prin PLĂCERE.

Sexualitatea a fost fundamentală în vieţile lor. Aveau o personalitate puternică pe care şi-au impus-o în faţa uzanţelor şi a codului vremii. Nu au pretins altceva decât să fie ele însele. Paula Izquierdo pătrunde în aspectele vieţii lor sexuale, în cotloanele şi hăţişurile existenţei genului feminin. O carte-mărturie despre obiceiurile şi îndeletnicirile unor femei îndrăzneţe, hotărâte şi inteligente care şi-au urmat propriul drum: fără complexe, fără pudoare.

Erotikos

O celebrare a iubirii, in toate formele ei, dezbracata de orice conventie sau tabu.
Un concept nou si provocator, Erotikos incalca toate interdictele si satisface orice curiozitate. Literotica cea mai rafinata va starni dorintele ascunse si va da o noua viata senzualitatii, dar si fantasmelor. Eseuri care dezvaluie toate secretele artei de a iubi, lucrari de istorie culturala a erotismului ce descifreaza regulile binecunoscutei, dar niciodata discutate in public, etichete sexuale. Pentru ca iubirea e o arta, trebuie celebrata in toate formele ei.

www.nemira.ro

Lady Caligula

O poveste incitanta dintr-o perioada istorica fascinanta, când Caligula, printul libertin si genial, patrona lupanarele si anula legile de cenzura ale predecesorilor sai, iar senzuala împarateasa Messalina, prostituata imperiala, cea mai frumoasa dintre nobilele lupe, se daruia tuturor în micile camere din lupanarele populare. În timpul domniei lui, Caligula a transformat o aripa a palatului imperial într-un bordel cu saloane mari, amenajate în diverse stiluri tematice, unde, în luminile mijite ale lampilor cu ulei, poftele carnale erau de nestavilit. Acest lucru a stârnit foarte multe controverse, dar i-a adus si multa popularitate printre romani.

Lady Caligula este tânara sotie a stapânitorului Romei, prinsa în mrejele intrigilor si a povestilor senzationale tesute la Curtea Imperiala.

Un roman în care sunt explorate teritoriile eroticului fara limite sau oprelisti.

Anais Nin

Foc este o carte a oglinzilor, a jocurilor erotice, a iubirilor paralele (care se hranesc sau se anihileaza reciproc). Un concert de muzica a trupului. Si o vivisectie, pasionala si lucida in acelasi timp, a eului feminin in plin proces de autodezvaluire. Sau poate de automistificare? Sa fie jurnalul o tesatura densa de "minciuni miraculoase", inspirate si menite sa inspire? Exista oare si in scris oanume naturalete a actritei care se joaca pe ea insasi?

"O singura pagina din extraordinarul jurnal al lui Anais Nin contine mai mult erotism, melodrama, fantezie, vis si luciditate decat cele mai multe romane." Booklist

" Foc este un dialog curajos intre carne si spirit." Newsweek

"Nu cred decat in foc. Viata. Foc. Fiind eu insami o flacara, ii inflacarez pe altii. Niciodata moarte. Foc si viata" Anais Nin


Incest. Din Jurnalul dragostei (necenzurat)
raftul denisei


Volumul Incest face parte din cel mai faimos jurnal erotic intrat in literatura secolului XX, marturia unei femei capabile sa isi exprime dorintele secrete cu acelasi abandon "amoral" care a apartinut dintotdeauna barbatilor. Anais Nin developeaza filmul incendiar al unei pasiuni care incalca toate tabuurile. Astfel ia nastere portretul amantului suprem: Joaquin Nin, adevaratul Don Juan, care cunoaste -- si nesocoteste -- regulile seductiei.

"Incest este o fascinanta incursiune la cald in mintea unei femei narcisiste, pasionale, lucide si extrem de complexe." Library Journal




Henry si June: din Jurnalul dragostei necenzurat
raftul denisei

Carte ecranizata in 1990 in regia lui Philip Kaufman, cu Fred Ward, Uma Thurman si Maria de Medeiros in rolurile principale

Anais Nin iubeste pasional, dincolo de conventii si pudori mostenite. Il iubeste pe Henry Miller pentru geniul si senzualitatea lui. Pe June Miller pentru frumusete si mister. Pe Hugo, sotul ei, pentru tandretea cu care o protejeaza. Pe Eduardo, varul de care a fost indragostita in copilarie, pentru farmecul lui de efeb. In jurnal, fantasmele se intalnesc cu luciditatea, iar rezultatul este o viziune unica asupra erotismului si fidelitatii.

"Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anais Nin prin gratie si frumusete. O aristocrata. Dar si o scriitoare cu talent extraordinar. Ea apartine acum intregii lumi." (Henry Miller)

"O descriere exceptionala a trairilor erotice ale unei femei care nu poate gandi in clisee... O carte foarte senzuala si cu adevarat revolutionara." (Alice Walker)

"Henry si June surprinde desteptarea erotica a lui Anais Nin. In acelasi timp pasional si lucid, bland si crud, acest jurnal este incercarea suprema a unei femei cu o inteligenta sclipitoare de a dialoga cu sine insasi." (New York Times Book Review)

Romane Serda & Renaud - Anais Nin

Delta lui Venus

Cititorul care paseste in lumea imbibata de erotism a lui Anais Nin trebuie sa lase prejudecatile la intrare: autoarea incearca sa deschida acea cutie a Pandorei care este sexualitatea feminina, infatisand-o sub masti felurite, insa fara tuse clinice sau pudibonderii suspecte. Prostituate, voyeuri, frigide, lesbiene, hermafroditi, artisti, femei indragostite, barbati de o sexualitate uluitoare -- universul lui Anais Nin functioneaza dupa legea instinctului ridicat la rang de arta.
"Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anais Nin prin gratie si frumusete. O aristocrata. Dar si o scriitoare cu un talent extraordinar. Ea apartine acum intregii lumi." (Henry Miller)

"Delta lui Venus este o manifestare exuberanta a imaginatiei erotice." (New York Times Book Review)

"Inventiva, sofisticata, o carte a rafinamentului senzual." (Cosmopolitan)

"Varietatea si intensitatea experientelor sexuale din Delta lui Venus nu au fost niciodata, pana la Anais Nin, filtrate prin sensibilitatea unei femei." (The American Book Review)

Henry and June

Anul 1931, Paris. Scriitoarea Anais Nin îl întîlneşte pe Henry Miller, dar şi pe soţia acestuia, June. Atrasă de Henry, tînăra Anais îşi împarte existenţa între soţ şi Henry. Acesta lucrează la primul său roman, “Tropicul Cancerului”, o pseudobiografie inspirată de June. Viaţa sentimentală a celor patru devine, o dată cu trecerea timpului, tot mai complicată. Nominalizare la Oscar în 1991.