duminică, 14 iunie 2009

Exista o femeie

Exista o femeie. Ma iubeste. Numai ca trebuie sa-mi astept randul.

Exista o femeie. Ma uraste. Ma vrea. Ma suna tot timpul.

Exista o femeie. Ma uraste. Oare asta nu inseamna ca, de fapt, eu o urasc?

Exista o femeie. Ma iubeste. Ma iubeste din ce in ce mai putin si ma doreste din ce in ce mai mult.

Ar fi si ceva bun daca n-ar axista gandurile astea obscure despre tot, ci numai carne si oase si tendoane, nu-i asa? Ea nu despre asta vorbeste, ci despre inevitabil, ca totul e oarecum oniric, ceea ce-i mai rau decat plictisul, cotidianul, cliseul.

Un comentariu: