Cărţile lui Miller sunt un adevărat caleidoscop uman: scrise la persoana întâi, ele relatează, parţial autobiografic, nenumărate aventuri, întâlniri cu cele mai diferite tipuri de oameni - cocote, dansatoare, medici, detectivi sau nebuni -, poveşti care sfidează adesea pudibonzii. Pentru toate aceste tipuri, naratorul dovedeşte toleranţă, umor şi înţelegere, în contrast cu prima reacţie pe care o produce constant acestora: dispreţ sau iritare, situaţie-şablon în volumul „Tropicul Cancerului“. În cele din urmă, naratorul sfârşeşte prin a cuceri şi cele mai sceptice sau mai convenţionale caractere, graţie unei sincerităţi nu de puţine ori amuzante şi a stilului de viaţă dezlânat, dar autentic şi plin de tonus.
Nenumăratele aventuri cu cele mai variate tipuri de femei, prostituate, minore, muncitoare, dansatoare, intelectuale etc., sunt relatate cu nonşalanţă şi adesea cu o frecvenţă şi cu un limbaj pentru care cărţile sale au fost interzise în America mult timp, fiind taxate de nu puţini critici drept pornografice.
Însă Miller prostesta amuzat faţă de eticheta pusă cărţilor sale: „Pornografia mi se pare să te învârţi în cerc, nu are nici o legătură cu realitatea, în timp ce volumele mele sunt obscene. Pentru mine, obscenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate şi nu să o ascund ipocrit“. Cu atât mai mult cu cât, mărturisea într-un interviu scriitorul, „am avut o viaţă sexuală foarte bogată, nu văd de ce aş evita-o în cărţile mele“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu